Sus, în marea veșnicie


Sunt oameni ce trăiesc bine
Nu le pasă de Hristos,
Fac și ce nu se cuvine
Lucruri, fără de folos.

Banii sunt credința lor
Tot ce e bun, avuția
Cu bani tot este ușor
Ei, adoră bogăția.

Asta e pe primul loc
Pentru cei ce-s îngâmfați
Iar de ceilalți, chiar deloc
Nu le pasă, sunt mirați,

Când le spui de un necaz
Care un semen îl are
Nu le e deloc pe plac
Îl umpli, de supărare.

Un deranj lor li se pare
Căci din timp, tu le răpești
Le produci doar supărare
Și degeaba mijlocești.

Pic de milă nu zărești,
Vreun dram de compasiune,
Indiferenți îi găsești
Chiar nimic ei nu vor spune,

Se prefac, că nu cunosc
Și chiar deloc nu le pasă
Să le spui nu are rost
Pe seama altora, lasă.

Alții, de vor să le vadă
Fiindcă ei sunt ocupați,
Iar toți ce ce vor să creadă
Să o facă-s, îndemnați.

Dar asta, se va sfârși
Că există o zi anume
Când tot se va socoti
Când Isus, pe nori revine

Pe cei drepți, să îi conducă
Să-i salveze de la moarte
Și la ceruri să îi ducă
Să le dea viață, căci poate

Acei care L-au slujit
Pe Hristos, pe acest pământ
Acei, care L-au iubit
L-au avut mereu în gând.

Lângă Domnul toți vor sta
Sus, în marea veșnicie
Toți, în dar vor căpăta
Minunata Împărăție.

Amin

Câmpia Turzii, 26 aprilie 2025